CUVÂNT ĪNAINTE


        oporul nostru creştin a fost binecuvântat de Dumnezeu cu numeroase oaze de întărire şi alinare spirituală, dovedind o continuitate vie şi neîntreruptă a creştinismului.
        Vechea reşedinţă a celor treizeci şi trei de voievozi, de la Mircea cel Bătrân la voievodul martir Constantin Brâncoveanu, care au domnit la Târgovişte, unde s-a aflat scaunul vlădicesc al Mitropoliei Ţării Româneşti, este plină de glorie şi tradiţie istorică bisericească.
        Una dintre mărturiile vii ale trecutului, care dovedeşte statornicia, cultura şi credinţa ortodoxă din apropierea Târgoviştei, este şi Sfânta Mănăstire Viforâta.
        Dacă înaintaşii noştri au construit-o, apărat-o, înfrumuseţat-o şi au restaurat-o atunci când timpul şi-a pus amprenta peste dânsa, noi, astăzi, moştenitorii ei, suntem obligaţi să o ocrotim şi s-o îngrijim cu mult respect şi conştiinciozitate.
        Sfânta Mănăstire Viforâta de astăzi este un lăcaş de smerenie şi reculegere, de tradiţionale preocupări monahiceşti, o pildă de năzuinţă şi muncă pentru cei ce slujesc în ea lui Dumnezeu. Ea trăieşte, încununată de icoanele şi amintirile voievodale şi de tainicul îndemn de a cuceri duhovniceşte Împărăţia Veşnică.
        Purtată ca o corabie pe valurile vremii, Biserica Mânăstirii Viforâta, sol al artei munteneşti, îşi primeşte cu dragoste închinătorii, care vin să se roage la Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe şi la Sfintele Moaşte, participând cu dragoste la Sfânta Liturghie.
        Astfel, oricine s-ar încumeta pentru un popas la umbra ctitoriei lui Vlad Vodă, osteneala îi va fi cu prisosinţă răsplătită, descoperind încă o pagină de istorie, un colţ pitoresc de ţară, o mare binecuvântare şi linişte sufletească.

Maica Stareţă Macaria Mavrodin